Un glas sfânt striga în pustie:
”Este-aproape Împărăția,
Pocăiți-vă! Să fie
Drum deschis pentru Mesia.

Să vă întoarceți inimile
Pervertite de cel rău
Unele înspre altele
Și-nspre bunul Dumnezeu!”

Și a început să restaureze
Ce vrăjmașul a stricat,
În suflete să așeze
Tot ce-i bun, sfânt și curat.

Și astfel, calea a pregătit
Mielului plin de Iubire
Ce-a venit și S-a jertfit
Pentru întreaga omenire.

A îndreptat la toți privirea
Spre Izvorul de Apă vie
Ce ne-aduce izbăvirea,
Plin de glorie în vecie...

De-acum tu, cel pregătit
De un „Ilie” prin pustie,
Tu care-ai fost mântuit,
Hai să fii ce-a fost „Ilie”;

Glas ce strigă fără oprire
În pustia acestei lumi
Chemând-o la mântuire
Sus, pe-a fericirii culmi...

Strigă-ntr-a lumii pustie
Și îndeamnă la mântuire,
Mirele-I gata să vie...
Și mireasa de „primire”?!

Încă-i vreme a pregătirii
Pentru a-L întâmpina...
Hai și-i spune omenirii,
Descrețește-i inima...

Zaragoza 23/07/2012
de Ioan Hapca (Ionică)